Îţi propun un exerciţiu: așteaptă să vină noaptea, izolează-te într-o camera în care ai o
oglindă, închide geamurile, încuie ușa de la cameră, închide becul, oprește
orice dispozitiv care funcționează pe bază de curent, dezbracă-te de haine,
așează-te în fața oglinzii și privește-te în ochii.
E înfiorator nu?
Da, este. Dar nu pentru că întâlnești în oglindă un demon satanic sau pentru că ai
halucinații și vezi tot felul de umbre și siluete. NU. Demonul suntem noi.
Doamna mea dirigintă avea dreptate! Atunci când
analizezi un om și faptele sale, începi să-i reproșezi greșelile tale făcute de el. Fapt care este
neplăcut pentru persoana respectivă, dar și pentru tine. Dar când tu te
analizezi pe tine, iar subconștientul tău începe sa-i facă reproșuri conștientului,
când tu vezi în tine greșelile tale... este un sentiment care nu poate fi
descris sau comparat cu nimic deoarece este unic. Atunci este momentul când omul se simte și este într-un iad interior.
Atunci se ridică o voce din tine și spune: -Cum poți tu să judeci lumea din jurul tău, când nici
măcar pe mine nu mă cunoști? ....Cum?
În acel moment te va năpădi o rușine care nu te va
mai lăsa să iți privești chipul în oglindă, ți se vor inunda ochii cu lacrimi și
îțî va pieri glasul. Vei sta în genunchi, cu capul plecat, apăsat de povara propriilor gânduri.
Da, pentru că tu ești cel mai bun prieten al tău
și cel mai de temut dușman pe care îl ai. Unicul responsabil pentru ce ți s-a
întâmplat și va urma să ți se întâmple.
Partea bună a acestui exercițiu este finalul care
va veni odată cu răsăritul soarelui trezindu-te
din somnul în care te-au indus stările prin care ai trecut noaptea, datorită
consumului mare de energie.
Învață să
te cunoști!
.jpg)